El explica motivele pentru care a lasat balta doua spectacole in care a avut roluri importante, cum a ajuns sa joace in trei filme, desi nu se suporta ca actor de film, in ce rol se vedea in ultimul proiect de la National si ce a primit in schimb.
Marius Manole a scandalizat lumea teatrului in 2007 cand, la deschiderea programului "Sibiu – Capitala Culturala", a urcat pe scena cu o sticla de bere in mana, avertizand publicul ca e cel mai prost spectacol in care a jucat vreodata.
» Te maguleste ca, la varsta ta, lumea incepe sa-ti spuna "Maestre"? Sau iti displace?
– Unde ai vazut? Nu exista asa ceva.
» Ba da, pe un blog, pe un site de stiri...
– Ei, isi bat joc de mine. Sigur sunt niste prieteni de-ai mei care fac asta. Ma alinta la misto... In loc de "dragule", "iubitule", pe care nu le suport, sau "pisi", de care nu vreau sa aud, prefera, la caterinca, sa-mi zica asa. Dar asta nu inseamna nimic nici pentru ei, nici pentru mine. Ar fi grav daca s-ar intampla. E un apelativ pentru Rebengiuc, Albulescu, nu pentru un copil care are sapte ani de meserie.
Ai aspiratii spre statutul in care ti s-ar spune asa?
– Nu. Aspir spre ce inseamna Rebengiuc realmente, nu spre ce inseamna apelativul asta. M-ar durea undeva daca, la 50, mi s-ar spune "Maestre" sau "Ba p...".
» Ai fost la un workshop la N.Y. si te-ai intors deprimat, pe motiv ca actorii americani joaca mai bine si muncesc mai mult decat cei romani. Mai crezi asta?
– Da. E cumva trist. Eu nu as putea sa fac ce fac ei, de fapt 95% din actorii din Romania n-ar putea s-o faca. Nu avem exercitiu, nu suntem construiti pe chestia asta... Era la un moment dat un concurs de gimnastica unde participau Romania si SUA, iar in finala se bateau o romanca si o americanca. Barcelona, Olimpiada, presiune imensa pe cap. Frate, americanca a rezistat; romanca a clacat. Suntem un popor de sclavi si de loseri, nu de invingatori, pentru ca nu avem mentalitatea aia.
» Pai ce, ai vrea sa joci trei piese pe zi?
– Nu joc in trei – doar in doua (rade). Nu e vorba ca joci doua piese, e vorba de ce joci si cum joci. In SUA am vazut un spectacol in care un baiat de 10 ani canta, juca, dansa (atat step, cat si dans contemporan) si pe toate le facea impecabil. Arata-mi un actor roman care poate sa faca asa ceva. Dar nu era numai el, erau si ceilalti actori din jurul lui: un sincron perfect, parca jucau pe viata si pe moarte. La noi e delasare. M-am intors foarte deprimat de acolo, dar am zis ca fiecare are soarta lui; trebuie sa stii sa-ti porti crucea si asta e!
» Ai declarat ca te-ai retras din spectacolul "Crima si pedeapsa" de la Bulandra fiindca nu-ti placea cum ti-a iesit rolul. Ce anume nu-ti placea?
– Raskolnikov-ul pe care il faceam noi acolo era impartit in trei si eu aveam partea mea: Raskolnikov-ul sensibil. Nu cred ca am atins nimic din ce inseamna Dostoievski, Raskolnikov, nimic. Eram undeva la suprafata si, ca sa zic asa, "jucam teatru" – deci cum e mai rau.
» Jucai asa pentru ca nu te regaseai in felul cum iti construia regizorul personajul?
– Nu, mai degraba fiindca nu puteam, eram incapabil. Saracu’ Yuri (Kordonski – n. red.) a facut tot ce i-a stat in putinta, ca regizor. Dar nu-mi reusea bucata aia, nu ma regaseam in ea, pur si simplu nu am putut s-o joc. Mi s-a parut mai cinstit sa spun: "Bai, nu mi-a iesit, va stric spectacolul daca raman".
» Nu e singura piesa din care te-ai retras. Te-ai mai retras si din piesa Catalinei Buzoianu, "Scamatorii din Ljublin", montata la Teatrul Evreiesc.
– Nu tin sa apar neaparat, sa trag, sa obtin niste bani. si erau bani multi, crede-ma.Plus, faptul ca trebuia sa joc in idis – e groaznic sa joci intr-o limba pe care n-o intelegi, sa inveti mecanic replicile. In principal, din cauza asta am clacat. Poate ca in engleza sau franceza m-as fi descurcat, dar in idis e altceva. Daca ramaneam fara text, ce faceam, ce improvizam? In franceza mai bagi un "Je suis fatigué", in engleza un "Sorry", un "Yes", in fine, maschezi ca ai un lapsus. Ti-am zis, eram ca handicapat. Cu toata dragostea pentru Catalina, pentru ca m-a distribuit in rolul ala, cred ca nu era totusi un rol pentru mine.
» La ce proiect lucrezi acum?
– La unul foarte greu. "Livada de visini", la TNB, sub regia lui Felix Alexa. Joc Lupahin, un personaj cu care nu am multe in comun. Nimeni care ma stie n-ar spune ca sunt Lupahin. Cei pe care i-am intrebat in ce ma vad in "Livada..." mi-au spus ca Trofimov... Deci joc Lupahin si incerc sa ma gandesc ca sunt in pielea oricarui alt personaj, doar ca sa nu intru in panica.
» Spuneai ca nu-ti place sa joci in filme, ca te simti fals in rolurile de cinema. Pe de alta parte, deja apari in distributia a trei filme. De ce ai acceptat, daca nu-ti place?
– Ei ma iau. In "Luna Verde", al lui Alexa Visarion, m-au luat pentru ca sunt prieten cu scenaristii, care m-au vrut neaparat in film. Au scris un rol special pentru mine si am intrat in rol fara sa particip la casting. In "Biblioteca Pascal", regizorul maghiar Szobolcs Hajdu m-a luat dupa o poza dintr-o revista, habar n-avea cine sunt si cate parale fac. In "Undeva la Palilula" nu stiu de ce m-a ales domnul Purcarete.
» Esti la prima colaborare cu Purcarete; n-ai trac?
– Nu. Domnul Purcarete iubeste actorii. Trac ai la regizorii care urasc actorii, care nu-s deschisi. Silviu Purcarete lucreaza cu foarte mult drag cu actorii, zici ca lucrezi cu un tata. Imi place si colectivul de pe platou: Dragos Buhagiar, Ofelia Popii. Oricum, inca nu am filmat; filmarile incep abia in aprilie.
» Ce joci in aceste filme?
– In "Luna Verde", al lui Alexa Visarion, joc un tanar care are SIDA, in "Undeva la Palilula" – un doctor schiop, iar in "Biblioteca Pascal" – un proxenet. Initial, mi s-a parut ca rolul asta din urma nu are nici o legatura cu mine si m-am speriat, m-am gandit ce dracu’ de legatura e intre un interlop fioros si persoana mea, ca daca faci "zat" spre mine, cad jos. Insa propunerea a fost foarte misto, a scos din mine o latura pe care n-o stiam.
Adrian Schiop
Marti, 26 Ianuarie 2010-Romania Libera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu